rubiconia

stupizenie. sunt intr-un moment in viata mea cand imi vine sa imi pun pumnii la ochi si sa incep sa plang pana nu mai pot, pana ma dor toate oasele si ma ustura ochii.

vreau sa scap de aceasta durere pe care o simt.

acum din metafizica parca a devenit si fizica. ma doare stomacul si simt cum in plin metrou imi vine sa regurgitez tot ce am mancat astazi.

regrupez toate trupele si regandesc planul de atac. m-am largit prea mult si am devenit vulnerabil.

am vazut un vagabond astazi si am incercat sa ma pun in locul lui. de mult ori am incercat acest mic joc al imaginatiei mele, insa de fiecare data imi era prea frica si abandonam. astazi am mers mai departe si ma uitam la mine in deriva cum umblu fara directie. da, stiu, suna a depresie insa nu cred ca este asa ceva. cred mai degraba ca am reusit sa mai inving un demon . ah…cati mai sunt.

 

Verdele crud mi-a invadat sufletul si s-a instalat in gandul meu. Ma uit pe monitor iar in fundal vad cum pixelii imaginatiei mele se contopesc in acele clipe petrecute in sanul naturii. Am supt viata si m-am intors in sicriul de plumb cu tot cu fluturasul meu din borcan. Am sa termin de scris si am sa ma duc sa eliberez acest sentiment.

Un om candva m-a invatat sa evadez, sa citesc dincolo de cuvinte si tot ceea ce se gaseste in jurul nostru.

Acum merge pe carari batatorite de altii si se uita… in jur doar verde crud. Un picior si o mana apoi celalalt picior si cealalta mana… ai grija la franghie. Pana sus sa mergi…. sa nu te opresti.

Un strop de roua este pentru unii un prilej sa il priveasca, pentru ea este un prilej sa il nutreasca, sa traiasca si sa recunoasca simplitatea si complexitatea vietii.

I can’t let you be, cause your beauty won’t allow me
wrapped in white sheets,
like an angel from a bedtime story
and shut out what they say,
cause your friends are fucked up anyway
and when they come around,
somehow they feel up and you feel down.

When we were kids, we hated things our parents did
we listened low to Casey Kasem’s radio show
that’s when friends were nice,
to think of them just makes you feel nice
the smell of grass in spring
and October leaves cover everything.

Have you forgotten how to love yourself?

I can’t believe all the good things that you do for me
sat back in a chair like a princess from a faraway place
nobody’s nice, when you’re older your heart turns to ice
and shut out what they say;
they’re too dumb to mean it anyway

When we were kids, we hated things our sisters did
backyard summer pools and Christmases were beautiful
and the sentiment of coloured mirrored ornaments
and the open drapes
look out on frozen farmhouse landscapes

Have you forgotten how to love yourself? 

un adevar ma doare de fiecare data cand il aud. il imbratisez insa il simt cum ma impunge, cum imi provoaca rani si imi face sangele sa fiarba.

 

te poti apara zicand tot felul de fraze care sa iti demonstreze ca nu faci umbra pamantului degeaba. te retragi in grota ta, in launtrul gandurilor tale si contempli la umbrele stelelor .

 

te gandesti iara la ce ai pierdut si la ce ai castigat . le colectionezi pe toate ca sa iti pastrezi puntea ratiunii. obsesiv le aranjezi si le cataloghezi. nimic nu iti scapa.

castel de nisip.

ai ajuns un avar al memoriilor.

 

nu tot mereu ceea ce iti doresti se indeplineste. doare. 

sunete si trambite se arata in departarea imaginatiei mele. aici este liniste si nimic nu poate sa ma deranjeze. pomii se plimba in bataia vantului iar frunzele imi adie genele. pietrele deseneaza pamantul cu forme care mai de care sa semene cu norii ganditori. ma asez langa umbra ta. aud pasii oamenilor cum vin spre noi si vor sa ne striveasca. refugiu. unde este? ma ridic si ma uit la ei. as vrea sa imi citeasca lacrima. as vrea sa taca. nu mai vreau zgomotul lor. liniste.

 

I hope that rejection dose not stop you loving.

distanta. cam asa ma simt acum. ca si cand ar trebui sa ma urc pe cel mai innalt nor si sa ma uit in jurul meu.

 

vreau sa va vad, sa va analizez, sa va studiez ca sa ma inteleg mai bine pe mine.

 

eu traiesc prin voi iar voi traiti prin absenta mea acum. este vremea sa va descurcati fara mine, pt ca eu ma retrag.

 

am un prieten foarte bun pe care nu l-am vizitat de mult.

 

am sa iau amintirile si am sa ma cufund in ele ca sa nu uit de unde am plecat. am sa ma lafai in singuratatea mea si am sa ma scutur de bruma la soba sufletului meu.

 

se aude un glas…

Am tacut in mine si am ajuns sa ma inteleg pana mi-am dat seama ca am mai fost pe acest drum si am ajuns in punctul de unde ma uit acum la mine si cred cu nerusinare ca se vor ivi vremuri frumoase.

 

Cuvintele s-au descompus vorbele s-au topit gandurile s-au evaporat.

 

Am ramas eu asa cum ma vad si cum ma aud. Nu este o priveliste prea frumoasa insa este ceea ce am acum.

 

munca ne va elibera . sau daca nu, ne va face sa uitam pt cateva momente de impotenta noastra sentimentala si a semenilor nostri. ne ascundem in spatele procedurilor ca sa nu ne intoarcem in haosul trairilor sufletesti. te holbezi la monitor ca sa nu mai vezi in fata ochilor chipul persoanei candva iubite. pe strada iti pui casti in urechi ca sa nu ii auzi pe cei de langa tine cum se bucura de iubirea lor. in metrou te uit pe geamul care reflecta lumea de langa tine si care iti ofera o priveliste placuta, un zid continuu cablat si luminat sporadic. te arunci in televizor si in filme ca sa nu zici ca nu te-ai culcat imediat. de citi nici nu se pune vorba, ca incepi sa gandesti. ajungi un animal de birou sau o masinuta teleghidata printre altii asemeni tie. m-am programat sa uit.

mocirla si namol sunt elemente ata de negativ privite intr-o discutie si in momente in care doresti sa denigrezi ceva sau pe cineva. insa nu Ion mai oameni buni a murit pentru acel petic de pamant pentru acea libertate pentru acea dragoste eterna dintre om si natura? m-am ascuns in mine am intrat in pamant si am trecut prin lacuri ca sa ajung printre nori si apoi din cer sa pic cu cea mai mare forta spre aceasta dulce simplitate a fiintei mele, pamantul. din negura si dezamagire ma regasesc in mine si ma ridic ca sa mai dau o palma la cei care m-au calcat fara sa se uite la mine si care mau osindit. ma uit in oglinda apei si ma stropesc in ochi razele de soare ca sa imi mangaie fruntea norii blanzi. nu urasc pe nimeni cat sa ii fac rau. time is on my side cum spune un cantec. si pentru ca am inceput cu Ion sa termina tot cu el, cercul se va inchide acum. let’s dance

unde incepi si unde termini? cand incepem ceva avem un sentiment de implinire de intelegere si coexistenta, simti ca faci parte dintr-un intreg si te reprezinti ca un intreg.

cand incepi esti in cautarea fericirii si a betiei momentului. foamea dispare. somnul dispare. griile cotidiene sunt date uitarii. te indrepti spre izbavirea sufleteasca. navighezi catre Meca.

STOP!!!

cand ai crezut ca totul merge bine sau este asa cum ar trebui sa fie apare elementul disturbator. floarea, rodul simtirii tale devine uscat. te uiti la pamantul in care ai sadit acest gand si te vezi pustiit. deznodamantul este aproape. recunosti poteca, pt ca ai mai fost pe acest drum.

 

nu disperati … ganditiva la pasarea Pheonix. uneori trebuie sa cazi ca sa te ridici mai sus.

 

sunet de chitara..du-ma la izbavirea mea.